imag s3 aIn contextul unei ratii alimentare cu un continut adecvat de proteine si grasimi, cainele isi poate acoperi integral necesarul metabolic de glucoza, chiar si in conditiile absentei totale a carbohidratilor din alimentatie.

Procesul biochimic prin intermediul caruia glucoza este sintetizata din surse non – glucidice ( aminoacizi neesentiali, derivati acestora sau glicerol ) se numeste gluconeogeneza. Reactiile metabolice se desfasoara la nivelul ficatului sau rinichilor, care poseda intreg echipamentul enzimatic necesar. Prin intermediul acestor procese biochimice, nivelul glicemic sangvin este mentinut constant atat in perioadele de crestere si dezvoltare, cat si in cele de intretinere a organismului animal.

Perioada gestatiei sau a alaptarii puilor solicita cantitati semnificativ  mai mari de glucoza. Posibilitatea acoperirii integrale ale acestor solicitari, in conditiile absentei unui aport extern de carbohidrati, este inca un subiect de dezbatere intre specialistii in nutritie animala. Indiferent daca se considera ( sau nu ) necesara  suplimentarea cu carbohidrati a alimentatiei femelelor gestante sau a celor aflate in perioada de alaptare, un lucru este evident: alimentatia acestora  trebuie adaptata solicitarilor metabolice crescute, prin cresterea aportului de proteine de inalta calitate, grasimi si, de ce nu, carbohidrati.

Oricum, ipoteza unei alimentatii lipsite complet de carbohidrati, este pur teoretica in conditiile in care majoritatea sortimentelor de hrana destinate acestor animale de companie, contin cantitati variabile ( de la moderat in exces ) de polizaharide. Astfel hrana uscata are un continut de 30 – 70 % carbohidrati, in timp ce hrana umeda contine intre 1 si 30 %.

Cea mai mare parte a polizaharidelor prezente in alimentatia cainelui este reprezentata de amidon. Acesta provine din sursele vegetale folosite ca ingrediente in prepararea sortimentelor de hrana destinata cainilor.

Tractul digestiv al cainelui poseda echipamentul enzimatic complet, care sa-i permita digestia eficienta a acestui nutrient.  Amidonul reprezinta o sursa economica de carbohidrati, relativ usor digerabila, iar prezenta lui creste valoarea energetica a sortimentului respectiv. Totodata este indispensabil in procesul de tehnologic de fabricatie, fiind elementul care asigura structura si textura granulelor alimentare ( forma sub care este prezentat sortimentul respectiv )

Disponibilitatea amidonul de a fi digerat si utilizat de organismul canin este influentata de o serie de factori:

  • originea acestuia,
  • daca a fost sau nu gatit. In stare naturala, digestia de catre caine a acestui nutrient este dificila. Pe masura ce amidonul este supus proceselor termice ( coacere ), gradul de digestibilitate creste proportional.
  • marimea granulelor de amidon.

Un alt carbohidrat important, prezent in alimentatia cainelui, este lactoza. Aceasta dizaharida, incolora, inodora si cu gust dulceag este prezenta in compozitia laptelui mamiferelor. Are un rol important in alimentatia puilor, prin:

  • furnizarea de energie,
  • stimularea digestiei,
  • stimularea absortiei calciului,
  • impiedica dezvoltarea bacteriilor implicate in procesele de putrefactie,
  • are un rol laxativ.

Digestia lactozei este strans legata de prezenta, la nivelul celulelor din peretele intestinal, a lactazei ( enzima implicata in acest proces ). Lactaza este o componenta importanta a secretiilor digestive ale puilor nou nascuti si juniorilor. Cantitatea secretata scade progresiv pe masura ce animalul creste. Din acest motiv, introducerea in alimentatia cainilor adulti a unor cantitati mari de lapte crud sau produse lactate, poate determina aparitia manifestarilor  de intoleranta alimentara la lactoza, in cazul unora din exemplare. Cantitati reduse de lapte sau produse lactate, pof fi digerate fara probleme de majoritatea exemplarelor canine adulte

Cainele prezinta o capacitate limitata de a metaboliza rapid zaharul rafinat, prezent in alimentatia umana. Aceasta limitare apare inca din primele stadii ale vietii sale. De asemenea, cainele poate dezvolta un diabet zaharat mai usor decat omul, in conditiile unui aport frecvent si crescut de zahar rafinat. Acesta este si motivul pentru care nu este recomandata “ tratarea “ acestor animale de companie cu prajituri, bomboane, sucuri dulci, in general cu orice fel de produse zaharoase.

Dupa cum s-a amintit, alimentatia rationala a cainelui nu impune prezenta unei cantitati minime de carbohidrati in ratia zilnica. Din acest motiv nu se poate discuta de aparitia unor manifestari clinice consecutive unui deficit de carbohidrati in alimentatie.

Da ! exista posibilitatea manifestarilor clinice datorate deficitului de glucoza, dar acestea apar consecutiv unor tulburari metabolice, hormonale sau secundar altor afectiuni sistemice si nicidecum lipsei de carbohidrati in alimentatie.

Excesul de carbohidrati in alimentatia cainilor, este o consecinta permanenta a hranirii acestora cu produse comerciale ( in primul rand hrana uscata ), cu un continut ridicat de astfel de substante. Cantitatea suplimentara de polizaharide hidrolizabile, care depaseste necesitatile energetice ( de moment ) ale animalului, sunt supuse proceselor metabolice de glicogenogeneza si lipogeneza, in urma carora sunt transformate in glicogen ( numit si amidon animal, forma de depozit a glucozei ) si grasimi, care sunt depozitate la nivel hepatic si muscular sau in celulele adipoase.